Orașul Salonta a dat culturii universale numeroase personalități:
– poetul Arany János (1817-1882);
– Földi János (1755-1801) iluminist, savant, naturalist, lingvist și medic;
– Lovassy László (1844-1898) scriitor, traducător, etnograf, folclorist;
– Sinka István (1897-1969) poet și prozator;
– Zilahy Lajos (1891-1974) prozator, dramaturg;
– Kiss Ferenc (1889-1966) medic;
– poetul Erdélyi József (1896-1978)
– Teodor Neș din Mădăras (1891-1975) pedagog, publicist, eminent om politic.
Cea mai reprezentativă a fost activitatea poetului Arany János. Ca o răsplată a meritelor
sale pe tărâm socio-cultural, muzeul îi poarta numele. Muzeul Memorial „Arany
János” este amenajat în cea mai veche clădire a orașului, singura construcție
medievală, declarată monument istoric și vizitată de peste 10000 de turiști anual.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
ARANY JÁNOS
cel mai mare poet epic maghiar
S-a născut la Salonta, în anul 1817, fiind cel de al zecelea copil al unei familii sărace; dintre cei zece frați au rămas în viață doar doi. Această tragedie a determinat pe părinți să aibă deosebită grijă de educația copilului cel mai mic.
Zece clase a terminat la Salonta, după care și-a continuat studiile la Debrețin.
Din cauza greutăților materiale trebuia să lucreze de mic. Nu și-a putut desavârși studiile la colegiul de la Debrețin.
O vreme este actor într-o trupă de teatru cu care a colindat prin țară.
Se stabilește la Salonta trăind dintr-o modestă funcție de ajutor de notar. Se căsătorește și duce o viață liniștită. Funcția de notar îl ajută să cunoască viața socială, care este demascată critic în opera Az elveszett alkotmány (Constituția pierdută), cu care câștigă un premiu al Societații „Kisfaludy”.
Prima capodoperă este opera Toldi. Prin publicarea acestei povestiri poetice, Arany devine cunoscut, prețuit și considerat de toți cititorii poporului său ca un mare poet național. Obține și prietenia lui Petőfi care îl felicită entuziast printr-o poezie.
În timpul revoluției din 1848 a fost un tribun entuziast al acesteia alături de Petőfi.
În anii ’50 ajunge la Nagykőrös, unde poetul a scris primele sale balade.
Părăsește localitatea Nagykőrös și în anul 1860 se stabilește la Budapesta. Se dedică activității literare, dar își irosește mult timp în funcții administrativte; este și secretar al Academiei Maghiare.
S-a stins din viață la Budapesta în 1882.